@esp.md

В ночь с 5 на 6 июля 1949 года из Молдовы депортировали десятки тысяч людей. Их будили среди ночи, давали несколько минут на сборы и отправляли в товарных вагонах за тысячи километров от дома. Это были женщины, дети, пожилые люди, целые семьи. Многие так и не вернулись. Почему об этом важно помнить сегодня — смотрите в видео.

Imaginează-ți că ești trezit în toiel nopții de bătăi violente în ușa. Ai la dispoziție doar câteva minute să-ți strângi viața într-un sac, înainte de a fi aruncat într-una astfel de băgoare. În noaptele 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a declanșat o operațiune militară secretă, numită Conspirativ Sud, al doilea și cel mai mare val de deportări staliniste de Republica Moldova. Moldova a fost împărțită cu sânge rece în șapte sectoare mari. Bender, Cahul, Chișinău, Corhei, Bălți, Sorocant și Râdmița. Peste 3.700 de mașini au adunat oameni din satie și i-au tărât spre cele 26 de cări ferumeare. Acolo îi așteptau 1.639 de vacoare de marfă, folosite de obicei pentru transportul vitelor. Exact ca acesta. In total 35.796 de suflete au fost deportate cu forța în cele 30 de trenuri ale morții. Dintre aceste 14.033 erau femei, iar 11.088 familiile erau despărțite, bărbații fiind duși în varbanile grase cu linia paralelă, la munci grele, în mine, în cariere de peatră, la defrișurări de păduri, la construcții de drumuri și mori, iar femeile, copiii și bătrânii erau urcați în alte copane. Toți fără aia, săptămâni întregi, sub un soare arzător de iulie spre gemeni. Urgani, autai sau iercut. Mulți au murit de sete și sufocare pe dupurile lor erau pur și simplu mâncate din tren în stepele rusești. Dacă deschizi cartea memoriei, la fiecare raioară, fiecare localitate, găsești listele negre, nume după nume. Care au fost motive? În dosare scrie se culac, element periculos sau sprijinitor al mișcărilor antisovietice. În realitate erau oameni gospodari care aveau trei vaci sau poate o moară ca de neconoc un citric. Astăzi mai există voci care au fost departe, dar au rămas acolo și au refăcut viața. Dar nimeni nu și-a ales Siberia ca de nazie. Mulți au fost împușcați, au morit de fame, de fric, de boli, încauța de muncilor mistovitoare. Cei care au rămas acum de cele mai norduri, mai aveau unul. Sau pentru că regimul sovietic nu le-a permis ani la rând. S-au întors, au găsit o altă dramă. În oasetor. Saturi de dușmane copilor. Regimul a transmis un mesaj unid că ești mai carnic, mai bogat sau bindești diferit de masă. Până astăzi mulți părinți își educa nu te evidențea. De aceea când vorbim despre deportări, nu vorbim doar despre tine, vorbim despre răni care au schimbat destinul. Au modelat mentalități și au lăsat urme adânci în societatea noastră. Cu siguranță sunt persoane care se întreabă de ce au fost aduse aici în centru capitalei acestei văbanii. Cu siguranță sunt persoane care știu de ce au fost aduse, dar neagă adevărul istoric. Astăzi, memoria acestor oameni care au avut de suferit de pe urma deportărilor este și resumitatea noastră. Să nu uităm niciodată că libertatea, comunitatea și dreptul de a trăi acasă nu sunt lucruri garantate, ci valori care trebuie aparate mereu.

rtx4090-24-01 · 2,815 chars · 197.5s speech of 236.5s

среди Них | каждом районе

rtx4090-24-01 · 25 chars · 2 frames