@lenuta_mardari

#eu #om #moldoveni #india #buni

Salutare! Mă cunoașteți că sunt profesoară de limba și literatură română și predau, nu de mult timp, unui grup de cursanți din India. Haideți să vă spun ce mai impresionează ei pe mine cel mai mult. Pentru că eu am ori cu ei de dimineață de la 8 până la orele 5 și avem pauză de la orele 1 la orele 2. Prin ce mă uimesc ei de fiecare dată E că la această pauză ei permanent mă servesc pe mine cu ceva. Deci, ceea ce mănâncă ei, aceia îmi aduc și mie. Nu știu cum pentru alții, dar pentru mine gestul ăsta mă atinge, mă sensibilizează, pentru că eu îi văd că ei nu au de unde să-și facă ei mâncare, eu îi văd că la ei este grea situația financiară, eu mă straduie eu permanent să le organizez pauzi de cafea cu biscuiți, cu plăcinte de acasă, de că ce am eu așa pe acasă să aduc și lor. Și am observat cât de buni sunt Deci ei permanent se gândesc la mine Doamne să cer eu vreodată Sau în genie eu permanent le spun Că mănânc odată în zi Că eu nu mănânc la amează Că nu am pauză Că permanent mă servesc la amează Și pe lângă faptul că mă servesc Nu e vorba doar despre mâncare E vorba de felul lor de a fi Cred că indiferent de naționalitate Dacă ești om atunci omenii își primești da, poate nu știu ei că trebuie să pui mâna la gură când caști, da, poate multe nu știu, pentru că se vede că vin dintr-o lume diferită de a noastră, dar eu cred că dacă am avea un pic de răbdare i-am acceptat și am încercat să-i învățăm ceva bun, eu cred că am reușit dar ideea mea era că indiferent de culoarea pielei, contează sufletul Uite, permanent ei, că n-am eu ceva greu pe suflet, ei mă simt și îmi spun că mă, ce-i cu dumneavoastră astăzi? Permanent, de unde au, de unde n-au, dacă organizăm, spre exemplu, să gătim ceva și eu le spun că, uite, eu merg să procur asta, asta, deci nu, ei, nici într-un caz, categoric, pun mâna de la mână și merg, cumpr acolo pentru tocănic când facem mămălig, când facem mâncarea noastră și noi mergem la magazin să cumpărăm ingredientele. ingredientele, deci ei nu acceptă și nu au. Ideea că eu îi văd că ei nu au, dar oricum nu acceptă. De exemplu ca eu spun scumpă, îi spun nu, nu, punem noi împreună, cumpărăm și organizăm, facem. Deci nu pot să judici toți oamenii după ceea ce auz. Deci pentru că văd foarte mulți comentarii, că tu nu știi cine se e, că tu nu știi mai oameni buni, eu lucrez cu o grupă de cursanți formată de nouă oameni. La momentul rămas doar 9. Pentru că foarte mulți din ei au plecat deja înapoi în India, care o mai încercați să fac nebunii și să-i spui la poliție. Deci, clar că sunt buni și sunt refix cum sunt și la noi. Dar nu încercați să-i judecați pe toți. Pentru că cum noi suntem diferiți, așa și ei sunt diferiți. Și mulți dintre ei, este vorba asta la noi la Moldoveni, era cândva, sărași, da' curaț. Uite așa și ei, mulți dintre ei sunt săraci, dar sunt atât de bogați în interior și sunt atât de buni. încât mă uimiește bunătatea asta lor. Hadeți și noi să fim mai buni. Hadeți și noi dacă putem să ajutăm cineva, să o facem. În cazul în care nu ajutăm, haideți să ne ducem acasă, să închidem ușa și să ne spălăm păcatele noastre în casă. Știți, să ne facem un duș, spălăm tot răul din noi, nu să-l aruncăm asupra altcuiva. Să ne gândim permanent că noi nu știm ce zi o avut colegul ăsta sau omul ăsta pe care îl văd eu oază. Eu nu știu ce zi o avut el. Eu nu știu cum el se simte. Poate eu, peatra și ei care să îi împlu sacul și nu se mai poate căra. Haideți să fim mai buni. Că nu-mi costă nimic bunătatea.

rtx4090-24-02 · 3,475 chars · 241.4s speech of 262.4s

Ran, produced no text.